Ce ati face , in locul nostru ?

Raspuns d-lui profesor Cliveti in legatura cu „Apelul la respectarea competentelor in comunitatea stiintifica ieseana“, publicat in „Ziarul de Iasi“ din 13.12.2007
D-le Cliveti, ce ati face daca dl. decan nu v-ar aproba nici o cerere, v-ar bloca orice activitate administrativa, nu v-ar lasa sa aplicati la proiecte de cercetare, ar tine sub cheie toate actele institutiei, v-ar acuza ca il amenintati cu moartea, ca faceti „parte dintr-un grup mafiot", ca sinteti un „parvenit" sau „derbedeu"? Cum ati reactiona daca dl. decan v-ar acuza ca puneti la cale comploturi, conspiratii, numai pentru ca ati indraznit sa-i spuneti in fata ca greseste? Cum ar fi ca seful dumneavoastra ierarhic sa sune la toti cunoscutii, cu amenintari stravezii, conditionari sau promisiuni (de la caz la caz) ca sa obtina atacuri publice contra propriilor doctoranzi?
Domnule Cliveti, ati fost si dumneavostra tinar. Si stim ca aveti citeva carti: v-ar conveni sa fiti mentinut ca asistent sau lector, desi ati merita sa fiti profesor? Si aceasta in timp ce seniorii iau salariu 70 de milioane pe luna si isi prelungesc in fiecare an activitatea, fara sa dea socoteala nimanui. Din fericire, aveti un sef ierarhic care nu va primeste in cabinet ca sa va puna in genunchi si sa va umileasca. Ce ati face daca seful dumneavoastra v-ar semna o recomandare, primind in schimb 6000 de euro plus un sejur in Germania si ar continua, totusi, sa va scoata dator? Cum ar fi daca ati lucra la zeci de volume pe a caror coperta acelasi director apare drept editor, fara a va multumi vreodata? Ba, dimpotriva, ar spune ca el v-a inventat, v-a pus pixul in mina.
Nu v-ati simti putin terorizat stiind ca seful, celebru in afara ca mare democrat, ar lua in considerare orice anonima care ii incrimineaza colaboratorii? Domnule Cliveti, cum ar fi sa activati intr-o facultate in care decanul sa fie, in acelasi timp, si rectorul si ministrul Educatiei, asa cum dl. Zub este directorul Institutului „A.D. Xenopol" si seful Sectiei de Istorie a Academiei? Inchipuiti-va ca, intr-o zi, dupa aproape doi ani de la expirarea mandatului Consiliului stiintific al Facultatii, decanul s-ar supara ca ii spuneti sa organizeze, totusi, alegeri. Iar daca, in urma acestora, trei sferturi dintre colegii dumneavoastra ar vota democratic si statutar pentru o noua echipa, decanul ar trage sfori pentru nerecunoasterea lor, cum ati reactiona? Ce ati spune? Cum ati face fata unui director care cheama Politia ca sa isi impuna punctul de vedere?
Domnul Zub este usor de idealizat de la distanta. Veniti printre noi si incercati sa-l cunoasteti cu adevarat!
In fine, nu credeti ca un om care sta de 18 ani intr-o functie ar trebui sa se gindeasca la retragere?
Fostii dumneavoatra studenti: Liviu BRATESCU, Catalina CHELCU, Marius CHELCU, Mihai CHIPER, Adrian CIOFLANCA, Dorin DOBRINCU, Alexandru ISTRATE, Andi MIHALACHE, Catalina MIHALACHE, Paul NISTOR, Leonidas RADOS, Flavius SOLOMON, Petronel ZAHARIUC

Situaţia gravă de la Institutul de Istorie "A.D. Xenopol" din Iaşi

Blocajul instituţional
Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” continuă să se afle în stare de blocaj, de la izbucnirea conflictului din primăvară despre care opinia publică a putut afla din mass-media. Reamintim că totul a pornit de la un memoriu, din luna martie, formulat de 14 cercetători, în care era cerută, printre altele, convocarea unei Adunări Generale pentru alegerea unui nou Consiliu Ştiinţific, în condiţiile în care mandatul legal al vechiului Consiliu expirase de peste un an. Adunarea Generală s-a desfăşurat pe 27 martie a.c., cu respectarea prevederilor statutare, şi a rezultat un nou Consiliu Ştiinţific. Noua formulă a Consiliului nu a fost însă acceptată de directorul Alexandru Zub, motiv pentru care acesta stopează prin orice mijloace intrarea în activitate a organismului de care depinde funcţionarea ştiinţifică şi administrativă a instituţiei.
Semnatarii memoriului au iniţiat în luna mai o acţiune în justiţie pentru a cere asigurarea activităţii Consiliului şi aşteaptă un verdict până la sfârşitul acestui an. În aceeaşi idee, au fost făcute demersuri la conducerea Academiei Române de la Bucureşti şi Iaşi, cerându-se un arbitraj pentru conflictul în desfăşurare. Academia a întârziat însă să intervină, lăsând toate deciziile la latitudinea d-lui Alexandru Zub. Totuşi, printr-o adresă recentă, Biroul Prezidiului Academiei a pus în vedere directorului Institutului să deblocheze situaţia până la 15 noiembrie.
Acest termen a expirat fără să se întâmple nimic. Până acum, dl. Alexandru Zub a respins sistematic orice chemare la dialog, inclusiv ofertele de mediere din partea unor membri ai Academiei Române, preferând să conducă Institutul într-o manieră discreţionară, netransparentă şi imprevizibilă. A declarat de mai multe ori că Academia nu poate interveni şi că nu va respecta nici decizia justiţiei dacă aceasta îi va fi defavorabilă. În schimb, dl. Zub a apelat la calomnii, inclusiv prin invocarea unor presupuse ameninţări cu moartea, a adresat protestatarilor injurii, i-a ameninţat cu desfacerea contractului de muncă şi a cerut ultimativ unora să se disocieze de protest. Prin ordine interne ilegale, a blocat accesul cercetătorilor la informaţii şi decizii care privesc soarta Institutului, iar recent a constrâns-o chiar pe o colegă din personalul administrativ să declare, în scris, că ar fi fost agresată de protestatari, ca urmare a unei solicitări imperioase de a ni se pune la dispoziţie o adresă către Filiala Iaşi a Academiei Române.
În speţă, încălcând flagrant Statutul Academiei, legislaţia românească din domeniu, directorul Zub a convocat pe 7 noiembrie un Consiliu Ştiinţific al cărui mandat expirase de doi ani, pentru a recomanda Filialei Academiei prelungirea contractelor de muncă ale cercetătorilor aflaţi deja la vârsta pensionării, respectiv a celor cu ½ normă. Precizăm că aceştia au nevoie anual de o reconfirmare din partea Filialei Academiei, la recomandarea Consiliului Ştiinţific, pe baza unor criterii de performanţă ştiinţifică. În fapt, de mai mulţi ani, excepţia de la lege a fost transformată în regulă, contractele tuturor pensionabililor fiind prelungite automat, pe baza unor solidarităţi care transcend criteriile academice. Decizia din 7 noiembrie este ilegală pentru că a fost luată în discuţie de un organism al cărui mandat expirase şi implică, în plus, un flagrant conflict de interese: D. Ivănescu şi D. Vitcu, membri ai vechiului Consiliu, au cerut prelungirea propriilor contracte de muncă. Nu este lipsit de interes şi faptul că prin acest act ilegal a fost practic înlăturat din Institut unul dintre protestatari.
Insistenţa pensionabililor de a rămâne în Institut are o motivaţie pur financiară. Amintim că salariile cercetătorilor cu gradul CS I au fost triplate printr-o măsură recentă, atingând 4.500-6.000 RON net lunar, în timp ce angajaţii tineri şi activi, menţinuţi deliberat pe poziţiile de asistent cercetare, cercetător ştiinţific sau CS III, câştigă mai puţin de un sfert din sumele mai sus menţionate. Distribuţia salariilor şi discrepanţa uriaşă dintre acestea nu se reflectă în activitatea ştiinţifică şi nici nu se bazează pe evaluări reale ale performanţelor ştiinţifice. În condiţiile blocării activităţii Consiliul Ştiinţific legal constituit pe data de 27 martie şi ca urmare a menţinerii tuturor pensionabililor în activitate, nu se pot lua decizii privind scoaterea la concurs a posturilor. De trei ani, nu au mai avut loc practic promovări, fapt care afectează grav cariera şi veniturile cercetătorilor îndreptăţiţi prin activitatea de cercetare la o poziţie superioară în ierarhia academică.

Administrarea discreţionară
Blocajul din Institut şi încălcările repetate ale legii afectează performanţele ştiinţifice ale instituţiei, activitatea administrativă şi politica de personal. Institutul, deşi este o instituţie publică, nu este condus după rigorile pe care le presupune acest statut. Proiectul de management pe baza căruia se presupune că dl. Zub a câştigat concursul de director nu este public, deşi legea cere să fie. Deciziile sunt luate exclusiv în funcţie de interesele imediate ale directorului. Acesta pretinde să conducă instituţia dictatorial şi să nu dea seamă pentru ceea ce face.
Dl. Zub cumulează în acest moment o mulţime de funcţii: şef al Secţiei de Ştiinţe Istorice a Academiei, director al Institutului, şef al Colectivului de istoria culturii, preşedinte al Fundaţiei Academice „A. D. Xenopol”, redactor-şef al Anuarului Institutului, coordonator al revistei „Xenopoliana” (de care, în realitate, se ocupă tinerii protestatari) etc. Este ca şi cum ar fi, în sistemul universitar, şi rector, şi decan, şi şef de catedră etc. Apropiaţii d-lui Zub sunt în toate comisiile posibile din instituţie, obstrucţionând de multe ori iniţiativele concurente.
Institutul este în acest moment sub-administrat. Nu este pusă în aplicare vreo strategie de angajare în proiecte de cercetare naţionale şi internaţionale. Manifestările ştiinţifice din acest an au fost puţine la număr şi precar organizate, iar directorul nu manifestă nici un fel de preocupare pentru interesele angajaţilor.
Recent, am putut afla cu stupefacţie cu dl. Dumitru Ivănescu a funcţionat ani în şir pe postul de secretar ştiinţific al Institutului, fără să fi dat concurs aşa cum prevede legea şi fără să fi primit formal această încadrare. Conform propriilor declaraţii recente, el a fost de fapt secretarul Consiliului Ştiinţific, însă pentru a fi desemnat în această funcţie ar fi trebuit să fi fost ales în prealabil ca membru al Consiliului de către Adunarea Generală cu o majoritate de două treimi, lucru despre care nu ştim să se fi întâmplat. Cert este că în practică dl. Ivănescu a avut dreptul de semnătură şi atribuţiile unui secretar ştiinţific.
De altfel, a devenit o regulă ca prevederile legale să fie ignorate cu uşurinţă în Institut. Nici şefii de colective nu au fost desemnaţi prin concurs, aşa cum cer reglementările interne ale instituţiei. Au existat, de asemenea, neregularităţi în organizarea concursurilor pe posturi. Legea accesului la informaţie este în mare parte ignorată. În fine, nu există proceduri birocratice transparente şi previzibile pe baza cărora să fie administrat Institutul.

Trecutul problematic
În luna iulie a.c., o parte dintre semnatarii acestui comunicat am făcut o cerere la CNSAS pentru verificarea mai multor cercetători din Institut. Ca urmare a acestei cereri, d-nii Dumitru Ivănescu, Dumitru Vitcu, Mihai-Ştefan Ceauşu, Gabriel Bădărău şi Viorel Butnariu au renunţat la calitatea de membri fondatori al Fundaţiei Academice „A. D. Xenopol”, iar d-nii Cătălin Turliuc şi Veniamin Ciobanu au notificat CNSAS că nu deţin poziţiile pentru care s-a cerut verificarea. Ca urmare a acestor demersuri, cercetarea de către CNSAS a încetat, în condiţiile legii. Menţionăm că tot în această perioadă a intervenit şi demisia d-lui Dumitru Ivănescu din funcţia de secretar al Consiliului Ştiinţific – poziţie pe care, amintim încă o dată, nu este clar cum a obţinut-o.
Ţinând cont de aceste fapte, care ridică legitime semne de întrebare, solicităm tuturor cercetătorilor vizaţi de cererea depusă la CNSAS să-şi clarifice public relaţia cu Securitatea în special şi cu trecutul comunist în general. Considerăm că în conducerea unei instituţii care se ocupă cu cercetarea trecutului nu pot activa persoane ale căror biografii conţin elemente problematice.
Solicitarea noastră către CNSAS a fost justificată, printre altele, prin faptul că numele d-lor Dumitru Vitcu şi Gabriel Bădărău apar pe lista găsită la Revoluţie în biroul fostului prim-secretar al PCR Iaşi Maria Ghiţulică, cu persoane de sprijin ale Securităţii (primul figurând ca persoană de sprijin în intervalul 1987-1989, al doilea în perioada 1985-1986), iar unii dintre cercetătorii de la Institut au deţinut funcţii în PCR sau UASCR, au fost lectori de partid şi au absolvit universităţi de cadre ale PCR.


Concluzii:
Ţinând cont de încălcările repetate ale legii, de blocarea activităţilor ştiinţifice şi a actului administrativ, de apelul la presiuni, calomnii şi ameninţări, semnatarii acestui comunicat îşi exprimă îndoială profundă că dl. Zub îşi poate exercita în continuare funcţia de director al Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, pe baza reglementărilor legale în domeniu şi a rigorilor unui management modern. În această situaţie, solicităm Academiei să-şi asume atribuţiile de for tutelar şi să intervină grabnic pentru deblocarea situaţiei şi instaurarea legalităţii la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol”. În fine, facem cunoscut că vom semnala toate abuzurile şi încălcările legii în justiţie şi la alte instituţii şi organisme abilitate.


Liviu Brătescu
Mihai Chiper
Adrian Cioflâncă
Dorin Dobrincu
Alexandru Istrate
Cătălina Mihalache
Andi-Emanuel Mihalache
Paul Nistor
Leonidas Rados
Flavius Solomon
Petronel Zahariuc

Drept la replica

S-a rupt vraja

Luând cunoştinţă cu tristeţe şi consternare de interviul acordat d-nei Rodica Palade de d-l Al. Zub, în ultimul număr al revistei „22”, semnatarii scrisorii deschise către Secţia de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Române, cercetători la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol”, ţin să facă mai multe comentarii şi precizări, în virtutea dreptului la replică.

Din capul locului, suntem nevoiţi să observăm că interviul abundă în afirmaţii neadevărate, insinuări, formulări ofensatoare şi divagaţii care arată public o faţă mai puţin cunoscută a d-lui Zub. Să amintim că directorul Institutului, suferind un regretabil puseu de mizantropie şi dovedind lipsă de consideraţie faţă de cei din jur, vizează prin aceste afirmaţii foşti colaboratori pe care, înainte vreme, îi pomenea favorabil în diferite intervenţii publice. Când a avut dreptate d-l Zub, atunci sau acum? Cum se face oare că, periodic, foşti colaboratori intră în dizgraţia d-lui Zub, fiind atinşi iremediabil de suspiciunea sa? Dacă acest lucru se tot întâmplă – unii plătind cu postul de la Institut acest fapt – oare problema nu se află tocmai în modul în care d-l Zub se raportează la oameni?

Între efigia consacrată public a d-lui Zub şi activitatea sa mundană ca director al Institutului există o severă discrepanţă. Dar chiar şi pentru cei care i-au stat în preajmă şi ştiu acest adevăr, injuriile şi falsurile din interviul pomenit sunt o neplăcută surpriză. Aflăm că autorii scrisorii deschise către Academie dovedesc o „imensă rea-credinţă”, că sunt mânaţi de „parvenitism” şi au „certe înclinări oportuniste”. De altfel, mai mulţi dintre colegi au primit recent din partea academicianului Zub şi alte catalogări neacademice: „derbedeu”, „nemernic”, „nulitate”, „cenuşiu”. Unora li s-a spus explicit să-şi caute alt loc de muncă, fiind asiguraţi că altfel se vor lovi de „nu”-ul său categoric pe linie profesională, administrativă sau umană. Este evident că d-l Zub şi-a pierdut cumpătul de prea multe ori în ultima vreme.

De ce toate acestea? Pentru că un grup de cercetători a cerut reintrarea în legalitate a Consiliului ştiinţific al Institutului, care fusese desemnat nestatutar în 2002, mandatul expirându-i încă din ianuarie 2006. După mai multe tergiversări şi tensiuni, au avut loc noi alegeri – primul scrutin statutar, desfăşurat democratic, în istoria Institutului din ultimii ani – în urma cărora a fost desemnat un nou Consiliu ştiinţific. D-l Zub uită să spună că a participat la primul tur de scrutin şi că, ulterior, nimeni în afară de domnia sa nu a contestat corectitudinea rezultatului. În condiţiile în care, conform Statului Academiei Române, votul cercetătorilor este suveran în desemnarea Consiliului, înnoirea componenţei acestuia a fost urmarea firească a înnoirii corpului de cercetători produsă recent.

Cu toate acestea, noul Consiliul are un mare „defect”: nu este pe placul directorului, nefiind dominat de figuri docile. Ca urmare, Consiliul a fost invalidat de Secţia de Istorie a Academiei – deşi Statutul nu îi conferă acest drept – pe baza unor argumente a căror lipsă de temei am semnalat-o în scrisoarea deschisă şi într-o contestaţie trimisă Academiei. La această contestaţie, vicepreşedintele Academiei Dan Berindei a răspuns, ignorând cele mai elementare rigori birocratice, printr-un fragment de proză în care ne transmite cum crede domnia sa că ar trebui să arate Consiliul. Cu tot respectul, acest lucru nu ne interesează. Ne interesează ce spune Statutul şi cum arbitrează Academia această dispută. Academia are obligaţia statutară de a arbitra, nu de a fi parte. Trebuie menţionat că, în acest caz, decizia de invalidare a fost dată de Secţia de Istorie al cărei preşedinte este tocmai directorul Institutului. Acesta ne-a şi anunţat dinainte ce decizie va fi luată. Conflictul de interese este flagrant. Prin urmare, în cazul în care Academia nu-şi face datoria, nu ne rămâne decât să cerem arbitrajul justiţiei. Acolo vom semnala şi falsurile din procesul verbal al Adunării generale în care a fost ales noul Consiliu, pe baza cărora a fost luată decizia Secţiei.

Stăm şi ne întrebăm de ce este atât de greu de imaginat pentru directorul Institutului să lucreze cu un Consiliu ştiinţific format din cercetători pe care s-a bazat mai mulţi ani fie la editarea Documenta Romaniae Historica, a „Anuarului” şi a revistei „Xenopoliana”, fie la organizarea unor simpozioane naţionale şi internaţionale ori la derularea unor proiecte de cercetare de anvergură? Ce îl motivează să aneantizeze activitatea tinerilor înfieraţi, în condiţiile în care din grupul protestatarilor fac parte ori doctori în istorie, ori doctoranzi aflaţi în termenul legal de susţinere a tezei, doi bursieri Humboldt, dintre care unul a ocupat şi poziţia de profesor-invitat la Universitatea din München, conducători şi participanţi la mai multe proiecte naţionale şi internaţionale de cercetare, membri în diverse societăţi savante sau în colegiile editoriale ale unor publicaţii academice prestigioase, patru deţinători ai premiilor Academiei, doi experţi în Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, dintre care unul a fost şi membru în Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului în România? Aceşti oameni au dovedit, prin eforturi şi sacrificii personale, prin implicarea în activităţile Institutului (simpozioane, granturi, volume colective), că îşi merită locul în care se află. Însă acest lucru nu pare a fi suficient dacă intră în conflict cu idiosincrasiile d-lui Zub.

Atunci când povesteşte activitatea Institutului, d-l Zub foloseşte prea des persoana întâi, anexând meritele celorlalţi la propriul piedestal. Cine nu ştie ce se întâmplă la Institut ar rămâne cu impresia că directorul este în toate şi că restul, practic, nu există. Or, de exemplu, cea mai mare parte din volumele (unele dintre acestea apărute la edituri din Occident) şi revistele pe a căror copertă apare d-l academician, în calitate de editor sau coordonator, sunt realizate în totalitate tocmai de acei tineri care, peste noapte, nu îi mai satisfac exigenţele. La fel stau lucrurile în cazul mai multor granturi pentru care d-l Zub figurează ca titular.

Tonul paternalist prin care directorul Institutului pomeneşte de angajări, promovări, burse este incompatibil cu poziţia sa de director al unei instituţii publice. D-l Zub pretinde să conducă Institutul ca un despot luminat, pentru care „transparenţa”, „predictibilitatea deciziilor”, „managementul modern” sunt cuvinte în vânt. Nu întâmplător în politica de personal şi ştiinţifică a Institutului s-au strecurat mai multe decizii problematice. Aceste lucruri ni se par inacceptabile. D-lui Zub i se pare inacceptabil până şi faptul că i le-am semnalat.

Domnia sa construieşte fanteziste scenarii conspiraţioniste, în care amestecă fapte şi presupoziţii, oameni şi ziare, pentru a lăsa impresia că există un plan vechi şi coerent – „o maşinaţie”, după cum se exprimă – pentru compromiterea sa şi a Institutului. D-l Zub îşi imaginează că până şi articolele din presă, cu titluri cu tot, sunt scrise de noi. Rămâne să judecaţi dvs. cum arată toate acestea în gura unui om de ştiinţă. Dl. Zub face şi greşeala incredibilă de a invoca în sprijinul scenariului conspiraţionist unul din cele mai negre episoade din istoria postdecembristă a Institutului: primirea unei anonime în 2002, în care tinerii erau denunţaţi că, prin promovarea istoriografiei occidentale, urmăresc să submineze Institutul, istoriografia română şi persoana directorului. O minimă cultură a responsabilităţii spune că un denunţ nesemnat nu poate fi luat în considerare sub nici un chip. Al Zub a procedat însă exact invers, folosind anonima ca pretext pentru a-şi vexa, timp de mai multe luni, colaboratori apropiaţi. Ce poate fi mai trist decât instrumentarea unui denunţ de către un fost deţinut politic?

În final, precizăm, deşi nu credem că ar mai fi nevoie, că demersul nostru nu este direcţionat împotriva academicianului Al. Zub. Domnia sa a ales să reacţioneze excesiv la o schimbare firească din motive care rămân un mister. Noi dorim doar să semnalăm că Institutul de Istorie din Iaşi, ca şi alte instituţii din subordinea Academiei, ca şi Academia însăşi, are nevoie urgentă de reforme interne.

Cercet. şt. dr. Liviu Brătescu, Asist. cercet. drd. Mihai Chiper, Cercet. şt. drd. Cătălina Chelcu, Cercet. şt. drd. Marius Chelcu, Cercet. şt. drd. Adrian Cioflâncă, Cercet. şt. gr. III, dr. Dorin Dobrincu, Asist. cercet. drd. Alexandru Istrate, Cercet. şt. gr. III, dr. Andi Mihalache, Cercet. şt. drd. Cătălina Mihalache, Asist. cercet. drd. Bogdan Moşneagu, Asist. cercet. dr. Paul Nistor, Cercet. şt. gr. III, dr. Leonidas Rados, Cercet. şt. gr. III, dr. Flavius Solomon, Cercet. şt. gr. II, dr. Petronel Zahariuc

18.04.2007 Comunicat de presă

1. Problema Consiliului Ştiinţific:

Institutul de Istorie “A.D. Xenopol” are o structură de conducere tipică pentru Academia Română: director, secretar ştiinţific (ambii numiţi) şi un Consiliu Ştiinţitic cu un mandat de 4 ani (format din 7 membri, dintre care 5 aleşi în mod liber, prin vot secret, de către Adunarea Generală a cercetătorilor(. În ianuarie 2002 au avut loc alegeri nestatutare “prin innoire”, rezultând un Consiliu prestabilit, potrivit cu interesele unui grup minuscul din Institut. Chiar şi aşa, mandatul vechiului Consiliu a expirat în ianuarie 2006. La 13 martie 2007 un grup de 15 cercetători a cerut reintrarea în legalitate, adică organizarea de alegeri pentru un nou Consiliu. În urma Adunării Generale din 27 martie 2007, prin respectarea literei şi spiritului Statutului Academiei Române şi a Regulamentului Cadru de organizare şi funcţionare, adică prin alegeri libere şi vot secret a fost ales un nou Consiliu. Cu excepţia directorului, domnul Alexandru Zub, toţi cei prezenţi au fost de acord că, deşi disputate, alegerile s-au desfăşurat statutar, rezultatul fiind corect. Însă directorul ne-a ameninţat încă din timpul Adunării Generale, puţin voalat, dar şi după aceea, în mod deschis, că nu vom obţine recunoaşterea noului Consiliu din partea Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Române. Merită semnalat că la Secţie a fost expediat un proces-verbal al Adunării Generale care conţine omisiuni şi falsuri premeditate, ceea ce se poate proba. Aceasta a influenţat şi perspectiva unor membri ai Secţiei. Într-adevăr, pe 4 aprilie a.c. la Institut a sosit o adresă din partea Secţiei, semnată de preşedintele de onoare al acesteia, domnul Dan Berindei, prin care Consiliul era invalidat. Acel text conţine inexactităţi, iar Statutul Academiei este intepretat într-un mod inadmisibil la acest nivel. În consecinţă, pe 11 aprilie a.c. noi am dat publicităţii o scrisoare-deschisă către membrii Secţiei, explicând care este situaţia din perspectiva noastră. Aceasta l-a determinat pe domnul Dan Berindei să trimită, pe 16 aprilie a.c., o misivă directorului Institutului de Istorie “A.D. Xenopol”, susţinându-şi vechiul punct de vedere. În opinia noastră, acesta nu este un răspuns administrativ, neutru, ci o formă de proză partizană.

2. Lipsa transparenţei şi a comunicării, ameninţările şi denigrările din partea diectorului, funcţionarea Institutului după bunul său plac:

Deciziile în Institutul de Istorie “A.D. Xenopol” nu se iau transparent. Directorul este cel care ia deciziile în toate privinţele. Consiliul ştiinţific a fost utilizat pentru a-i valida deciziile, unele dintre ele afectând imaginea Institutului. Schimbarea componenţei Consiliului, prin votul cercetătorilor, l-a deranjat şi speriat. Comunicarea între conducere şi cercetători a fost întotdeauna problematică, dar ea atins un nivel care afectează serios funcţionarea instituţiei. Mai mult, directorul i-a ameninţat pe mai mulţi cercetători cu concedierea (ascunsă în formula eufemistică a “libertăţii de a pleca”). Toate acestea au fost însoţite de un şir de denigrări la care s-a pretat directorul, denigrări care i-au atins atât pe cei din grupul de contestatari, cât şi pe cei care i-au stat sau încă îi mai stau alături din varii motive. Este inacceptabil ca o instituţie publică, susţinută din resurse publice şi de utilitate publică să funcţioneze după bunul plac al unei persoane, prin încălcarea Statutului şi a Regulamentului. Nemulţumirile noastre vizează în primul rând mangementul general defectuos din Institut. Directorul îşi arogă merite nejustificate (organizarea de simpozioane, iniţierea unor granturi, publicarea unor volume colective), ignorând cu bună ştiinţă eforturile colegilor din Institut.

3. Problema posturilor şi a promovărilor:

O problemă gravă în Institut a fost cea a posturilor şi a promovărilor. În 19 februarie 2007, 15 cercetători au înaintat un Memoriu către conducerea Filialei Iaşi a Academiei Române, solicitând găsirea de soluţii care să permită cercetătorilor o ascensiune profesională firească, bazată pe argumente academice, iar nu extra-academice. Mulţi cercetători, cu un parcurs profesional care îi îndreptăţea la promovare, sunt de ani de zile ţinuţi pe poziţii inferioare calităţii şi productivităţii lor ştiinţifice. Aceasta a dus la o situaţie nefirească: există mai mulţi CS I, în majoritate pensionabili, foarte puţini CS II, în majoritate cercetătorii fiind CS III, CS sau asistenţi-cercetare. Menţinerea situaţiei actuale le creează cercetătorilor probleme de natură ştiinţitifică (legate de iniţierea şi conducerea, uneori chiar participarea la granturi interne şi internaţionale, de posibilitatea cooptării în învăţământul universitar, afectarea imaginii profesionale), dar şi de natură pecuniară (salariile sunt mici, nemotivante, în condiţiile în care istoricii sunt nevoiţi deseori să-şi suţină cercetarea din resurse proprii, oricum extrem de reduse). Această stare de lucruri a dat naştere unor abuzuri (cercetători care nu există din punct de vedere ştiinţific în Institut, unii nici chiar fizic), unui tratament preferenţial, în funcţie de cât de aproape sau de departe se află un cercetător sau altul de centrul puterii, al grupului de interese care gestionează Institutul.

4.04.2007 Actul Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Române

11.04.2007 Scrisoare deschisă către Academia Română

În atenţia membrilor Secţiei de Ştiinţe Istorice
şi Arheologie a Academiei Române

Subsemnaţii, cercetători la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” din Iaşi, au luat act de documentul din 4 aprilie a. c., înregistrat cu nr. 1614 şi semnat de acad. Dan Berindei, preşedinte de onoare al Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie al Academiei Române. Potrivit acestui act, Secţia invalidează noul Consiliu ştiinţific al Institutului nostru, desemnat prin vot secret de către Adunarea generală a cercetătorilor, care s-a desfăşurat, cu respectarea strictă a Statutului Academiei Române, pe data de 27 martie a.c. Încă de la început, observăm că adresa menţionată nu are semnătura preşedintelui şi a secretarei Secţiei, ci doar pe cea a preşedintelui de onoare, fapt care este în afara uzanţelor birocratice şi ridică semne de întrebare privitoare la valoarea juridică a documentului.

Invalidarea rezultatelor alegerilor pentru Consiliu a fost motivată de următoarele obiecţii: 1) nerespectarea prevederii referitoare la alegerea „cu precădere” a şefilor de departamente; 2) alcătuirea consiliului, „cu o singură excepţie, numai din cercetători ştiinţifici gr. III”; 3) prezenţa în Consiliu a unui cercetător (dr. Petronel Zahariuc) cu baza la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, care figurează la Institut doar cu jumătate de normă.

Faţă de acestea, avem de făcut câteva precizări.

În primul rând, prin formularea „cu precădere” de la art. 42 din Statutul Academiei Române doar se recomandă şi nu se impune alegerea în consiliile ştiinţifice ale institutelor a tuturor şefilor de departamente sau a reprezentanţilor acestora, suveran în acest caz fiind, conform Statutului, votul liber exprimat.

În Adunarea generală din 27 martie a.c., trei din cei cinci şefi de sectoare au refuzat să facă parte din noul Consiliu ştiinţific, pe motiv de boală (dr. Silviu Văcaru) sau de vârstă (dr. Veniamin Ciobanu şi dr. Dumitru Vitcu). Colectivele vizate au fost rugate de către conducerea Institutului să desemneze în locul acestora alţi reprezentanţi. Astfel, Colectivul de Istorie medie l-a desemnat în unanimitate pe dr. Petronel Zahariuc, cel de Istorie modernă pe dr. Mihai-Ştefan Ceauşu, iar cel de Relaţii internaţionale pe dr. Flavius Solomon. Ţinând cont de faptul că directorul Institutului, acad. Alexandru Zub, este şi şef al Colectivului de Istorie a culturii, membrii sectorului au propus, în unanimitate, ca acest departament să fie reprezentat suplimentar în Consiliu de către dr. Andi Mihalache şi dr. Leonidas Rados. În buletinele de vot au fost trecuţi şi doi candidaţi din partea Colectivului de Istorie contemporană - dr. Dorin Dobrincu (propus de către un membru al colectivului) şi dr. Cătălin Turliuc (autopropunere). În urma votului secret, la care, în primul tur, a participat şi directorul Institutului, acad. Alexandru Zub, au fost aleşi în noul Consiliu ştiinţific dr. Flavius Solomon (20 voturi „pentru” din 25, din primul tur de scrutin), dr. Andi Mihalache (20 voturi „pentru”, din primul tur de scrutin), dr. Petronel Zahariuc (19 voturi „pentru”, din primul tur de scrutin), dr. Dorin Dobrincu (17 voturi „pentru” din 24, din turul doi de scrutin) şi dr. Mihai-Ştefan Ceauşu (17 voturi „pentru”, din turul doi de scrutin). Astfel, pentru desemnarea Consiliului ştiinţific a fost respectat Statutul – pentru prima dată după o mulţi ani – obţinându-se o reprezentare a departamentelor prin votul a două treimi dintre cercetători.

În al doilea rând, nu înţelegem de ce aţi trecut între argumentele invalidării Consiliului faptul că acesta ar fi alcătuit, „cu o singură excepţie, numai din cercetători ştiinţifici gr. III”. Această afirmaţie nu este adevărată. Noul Consiliu este format din trei cercetători cu grad C.S. I (dr. Alexandru Zub, dr. Dumitru Ivănescu şi dr. Mihai-Ştefan Ceauşu), un C.S. II (dr. Petronel Zahariuc) şi trei C.S. III (dr. Andi Mihalache, dr. Dorin Dobrincu şi dr. Flavius Solomon, acesta din urmă promovând deja examenul pentru postul C.S. II).

Mai important este să subliniem că, oricum, în conformitate cu Statutul Academiei şi cu Regulamentul Institutului, alegerea în Consiliul ştiinţific nu este condiţionată de deţinerea unui grad academic sau a unei poziţii administrative. Aşadar, afirmaţia dvs. are la bază o dublă eroare: de jure şi de facto.

Înnoirea Consiliului prin desemnarea doar a unor cercetători ştiinţifici cu grade superioare este foarte greu de realizat în condiţiile în care, de mai mulţi ani, posturile sunt blocate, prin decizia Academiei Române. Astfel, cariera profesională a cercetătorilor care îndeplinesc criteriile de promovare este împiedicată din motive administrative, extra-academice. În data de 19 februarie a.c., 15 cercetători ai Institutului au înaintat un memoriu Preşedintelui Filialei Iaşi a Academiei Române în care solicită realizarea “demersurilor necesare pentru ca practica blocării posturilor să fie suspendată, astfel încât carierele profesionale să-şi urmeze cursul firesc, conform criteriilor legale”. La acest memoriu nu există încă un răspuns.

În fine, în răspunsul Secţiei se afirmă că prezenţa în Consiliu a unui cercetător cu jumătate de normă la Institut „contravine normelor Academiei”. O asemenea prevedere nu există în reglementările în vigoare, nefiind clar la ce „norme” face trimitere Secţia. Oricum, forul Academiei aplică dubla măsură în condiţiile în care în vechiul Consiliu a existat, de asemenea, un cercetător (C.S. I, dr. Dumitru Vitcu) cu norma de bază la Universitatea “Ştefan cel Mare” din Suceava. Secţia nu s-a sesizat şi cu acea ocazie, aşa nu se sesizează nici în cazul altor Institute ale Academiei în care există situaţii asemănătoare.

Dacă se invocă o limitare etică identificată subit în posibilitatea ca persoana cu jumătate de normă să îşi voteze prelungirea propriului angajament anual, atunci suntem îndreptăţiţi să ne întrebăm, retoric desigur, dacă acest principiu nu ar trebui aplicat şi în cazul domnului dr. Dumitru Ivănescu, care a atins vârsta pensionării, iar în calitate de membru al Consiliului, ca secretar ştiinţific al Institutului, a decis şi poate decide în continuare asupra prelungirii propriului contract de muncă. Acesta este încă un caz de dublă măsură.

În încheiere, vă aducem la cunoştinţă faptul că organismul invalidat de dvs. fără o argumentaţie valabilă este primul Consiliu ştiinţific ales la Institutul de istorie „A. D. Xenopol” după mai mulţi ani, în mod democratic, prin vot liber, egal şi secret. Ne întrebăm de ce Secţia nu s-a sesizat în ianuarie 2002, când a fost impus un consiliu rezultat în urma unor încălcări evidente ale normelor în vigoare ale Academiei Române (votul nu a fost secret iar unul dintre membrii Consiliului, dr.Dumitru Vitcu nu a fost propus şi votat de adunare) sau în ianuarie 2006, când a expirat mandatul, nestatutar, al precedentului consiliu.

Considerăm că prin decizia sa din 4 aprilie a. c., Secţia de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Române a încălcat grav drepturile legale ale cercetătorilor dintr-o instituţie publică pe care o patronează; poate şi pentru că Procesul-verbal care a ajuns la Secţie conţine grave denaturări şi omisiuni. În aceste condiţii, în lipsa unei reacţii grabnice din partea dvs., pentru îndreptarea situaţiei, ne rezervăm dreptul de a întreprinde toate demersurile legale pe lângă autorităţile româneşti şi cele europene şi de a informa opinia publică despre acest caz.

Iaşi, 11 aprilie 2007

SEMNĂTURI Cercet. şt. dr. Liviu Brătescu, Asist. cercet. drd. Mihai Chiper, Cercet. şt. drd. Cătălina Chelcu, Cercet. şt. drd. Marius Chelcu, Cercet. şt. drd. Adrian Cioflâncă, Cercet. şt. gr. III, dr. Dorin Dobrincu, Asist. cercet. drd. Alexandru Istrate, Cercet. şt. gr. III, dr. Andi Mihalache, Cercet. şt. drd. Cătălina Mihalach, Asist. cercet. drd. Bogdan Moşneagu, Asist. cercet. dr. Paul Nisto, Cercet. şt. gr. III, dr. Leonidas Rados, Cercet. şt. gr. III, dr. Flavius Solomon, Cercet. şt. gr. II, dr. Petronel Zahariuc.

11.04.2007 Comunicatul de presă

COMUNICAT

Subsemnaţii, cercetători la Institutul de Istorie “A. D. Xenopol” din Iaşi, protestează public faţă de decizia Secţiei de Istorie a Academiei Române de a invalida Consiliul ştiinţific recent ales prin vot statutar şi democratic. Considerăm acest act un abuz şi solicităm Secţiei să revină asupra deciziei.

Obiecţiile Academiei
Printr-o înştiinţare, datată 4 aprilie 2007 şi semnată de acad. Dan Berindei, preşedinte de onoare al Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Române, Institutul de Istorie “A. D. Xenopol” este informat că Secţia “nu poate aproba” Consiliul ştiinţific desemnat prin votul Adunării Generale din 27 martie a.c.
Invalidarea rezultatelor alegerilor pentru noul Consiliu ştiinţific a fost motivată prin ridicarea a trei obiecţii: 1) nerespectarea prevederii referitoare la alegerea „cu precădere” a şefilor de departamente; 2) alcătuirea consiliului, „cu o singură excepţie, numai din cercetători ştiinţifici gr. III”; 3) prezenţa în Consiliu a unui cercetător (dr. Petronel Zahariuc) cu baza la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, care figurează la Institut doar cu jumătate de normă.

Faptele
Conform Statutului Academiei Române, activitatea ştiinţifică a Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” este coordonată de un Consiliu ştiinţific, ales din patru în patru ani, de către Adunarea generală a cercetătorilor, prin vot democratic, secret. Institutul a avut în permanenţă un Consiliu ştiinţific, ultimul fiind “completat” în ianuarie 2002, fără a se convoca alegeri statutare. Oricum, mandatul Consiliului era de 4 ani, altfel că, de drept, el a expirat în ianuarie 2006, acesta funcţionând mai bine de un an în afara cadrului statutar. Sesizând această problemă, 15 din cei 26 de cercetători ai Institutului au semnat un memoriu prin care au solicitat conducerii instituţiei convocarea Adunării generale pentru reintrarea în legalitate. După mai multe tergiversări, Adunarea a fost convocată pe data de 27 martie şi, ca urmare a votului statutar desfăşurat, a rezultat un nou Consiliu ştiinţific format din şapte cercetători, doi „membri de drept” (directorul şi secretarul ştiinţific al Institutului) şi cinci aleşi. Acest Consiliu, pentru a-şi începe activitatea, trebuia să fie validat de Secţia de istorie a Academiei, lucru care nu s-a întâmplat. Precizăm că decizia Secţiei a fost luată pe baza unui proces verbal al Adunării din 27 martie care conţine numeroase denaturări şi omisiuni, asumate de conducerea Institutului.

Răspunsul nostru
Decizia Secţiei de Istorie se bazează pe mai multe motive neîntemeiate.
1) Statutul Academiei Române prevede într-adevăr la articolul 42 că membrii Consiliului ştiinţific urmează a fi aleşi „cu precădere” dintre şefii departamentelor ştiinţifice din Institut, dar acelaşi document prevede că votul Adunării generale este suveran în această privinţă, orice cercetător putând fi propus şi ales cu votul a două treimi dintre cercetători. În Adunarea din 27 martie, trei din cei cinci şefi de departamente au refuzat să facă parte din noul Consiliu ştiinţific, pe motiv de boală (dr. Silviu Văcaru la Istorie medie) sau de vârstă (dr. Veniamin Ciobanu la Relaţii internaţionale şi dr. Dumitru Vitcu la Istorie modernă), aceştia desemnând înlocuitori care să le reprezinte departamentele în Consiliu – dr. Petronel Zahariuc, dr. Mihai Ceauşu şi, respectiv, dr. Flavius Solomon. Ţinând cont de faptul că directorul Institutului, acad. Alexandru Zub, este şi şef al Departamentului de Istoria culturii, colectivul a decis, în unanimitate, să fie reprezentat suplimentar în Consiliu de dr. Andi Mihalache şi dr. Leonidas Rados. În fine, pentru departamentul de Istorie contemporană au existat doi candidaţi - dr. Cătălin Turliuc, şeful departamentului, care s-a autopropus, şi dr. Dorin Dobrincu, propus de un membru al colectivului. În urma votului secret, la care, în primul tur, a participat şi directorul Institutului, au fost aleşi în noul Consiliu ştiinţific dr. Flavius Solomon (20 voturi „pentru” din 25, din primul tur de scrutin), dr. Andi Mihalache (20 voturi „pentru”, din primul tur de scrutin), dr. Petronel Zahariuc (19 voturi „pentru”, din primul tur de scrutin), dr. Dorin Dobrincu (17 voturi „pentru” din 24, din turul doi de scrutin) şi dr. Mihai-Ştefan Ceauşu (17 voturi „pentru”, din turul doi de scrutin). Astfel, pentru desemnarea Consiliului ştiinţific a fost respectat Statutul – pentru prima dată după o mulţi ani – obţinându-se o reprezentare a departamentelor prin votul a două treimi dintre cercetători.
2) Răspunsul Academiei se bazează pe o inexactitate gravă. Afirmaţia conform căreia „Consiliul este format numai din cercetători ştiinţifici gr. III” nu este adevărată. În noua formulă, Consiliul este format din trei cercetători cu grad C.S. I (dr. Alexandru Zub, dr. Dumitru Ivănescu şi dr. Mihai-Ştefan Ceauşu), un C.S. II (dr. Petronel Zahariuc) şi trei C.S. III (dr. Andi Mihalache, dr. Dorin Dobrincu şi dr. Flavius Solomon, ultimul având susţinut deja examenul de promovare pentru postul de C.S. II). Mai important este să subliniem că, oricum, în conformitate cu Statutul Academiei, alegerea în Consiliul ştiinţific nu este condiţionată de deţinerea unui grad academic sau a unei poziţii administrative.
Înnoirea Consiliului prin desemnarea doar a unor cercetători ştiinţifici cu grade superioare este foarte greu de realizat în condiţiile în care, de mai mulţi ani, posturile sunt blocate, prin decizia Academiei Române. Astfel, cariera profesională a cercetătorilor care îndeplinesc criteriile de promovare este împiedicată din motive administrative, extra-academice. Situaţia posturilor este complicată de prezenţa în Institut a mai mulţi cercetători care au îndeplinit vârsta pensionării, dar care sunt menţinuţi în activitate prin prelungirile decise anual de Consiliul ştiinţific.
În data de 19 februarie a.c., 15 cercetători ai Institutului au înaintat un memoriu Preşedintelui Filialei Iaşi a Academiei Române în care solicită realizarea “demersurilor necesare pentru ca practica blocării posturilor să fie suspendată, astfel încât carierele profesionale să-şi urmeze cursul firesc, conform criteriilor legale”. La acest memoriu nu există încă un răspuns, deşi au trecut 30 de zile de la depunere.
3) În fine, în răspunsul Secţiei se afirmă că prezenţa în Consiliu a unui cercetător cu jumătate de normă la Institut „contravine normelor Academiei”. O asemenea prevedere nu există în reglementările în vigoare, nefiind clar la ce „norme” face trimitere Secţia. Oricum, forul Academiei aplică dubla măsură în condiţiile în care în vechiul Consiliu a existat, de asemenea, un cercetător (C.S. I, dr. Dumitru Vitcu) cu norma de bază la Universitatea “Ştefan cel Mare” din Suceava. Secţia nu s-a sesizat şi cu acea ocazie, aşa nu se sesizează nici în cazul altor Institute ale Academiei în care există situaţii asemănătoare.

Lipsa dialogului şi ameninţări
În toată această perioadă ne-am lovit de refuzul categoric al conducerii de a comunica. S-a ajuns, din nefericire, la ameninţări, la denigrări, la presiuni pentru părăsirea locului de muncă din partea directorului instituţiei. Conducerea Institutului, asumată în acest moment exclusiv de directorul Al. Zub şi secretarul ştiinţific Dumitru Ivănescu, preferă să rămână în afara normelor în vigoare şi să impună un stil discreţionar şi abuziv în deciziile care implică instituţia şi în relaţia cu cercetătorii.

Solicitare
Ţinând cont de toate acestea, subsemnaţii solicită Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Române să valideze Consiliul ştiinţific, desemnat statutar pe data de 27 martie a.c. Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” se află într-un grav blocaj de activitate din care nu va ieşi decât atunci când Secţia va respecta Statutul Academiei şi decizia democratică luată de Adunarea generală a Institutului.

Iaşi, 11 aprilie 2007

SEMNĂTURI Cercet. şt. dr. Liviu Brătescu, Asist. cercet. drd. Mihai Chiper, Cercet. şt. drd. Cătălina Chelcu, Cercet. şt. drd. Marius Chelcu, Cercet. şt. drd. Adrian Cioflâncă, Cercet. şt. gr. III, dr. Dorin Dobrincu, Asist. cercet. drd. Alexandru Istrate, Cercet. şt. gr. III, dr. Andi Mihalache, Cercet. şt. drd. Cătălina Mihalache, Asist. cercet. drd. Bogdan Moşneagu, Asist. cercet. dr. Paul Nistor, Cercet. şt. gr. III, dr. Leonidas Rados, Cercet. şt. gr. III, dr. Flavius Solomon, Cercet. şt. gr. II, dr. Petronel Zahariuc

Persoane de contact - Membrii aleşi ai Consiliului ştiinţific: Petronel Zahariuc 0748879938; zahariuc@uaic.ro, Flavius Solomon 0765140670; flavius.solomon@web.de, Andi Mihalache 0742939833; andiadx@yahoo.com, Dorin Dobrincu 0724586106; ddobrincu@yahoo.com